N-AM SĂ FIU CEL CE-ŞI COASE PE FRUNZE DESTINUL

despre felul în care te primesc

să tropoteşti scandalos

pe aleile umbroase ale sufletului

nu dau declaraţii sub ameninţare

expulzarea din mine poate să coasă

cu firul destinului

erupţii în mânecă precum un trişor iscusit
retina spânzură-n foc faţă hâdă

ca misionară lumea s-a ratat la o clipire   
cuibărită în inima dragonului

sub un singur stindard
desfoliez friabile vieţi din stema unui gând virgin

încrâncenări sub inimă de leu

travestit în poet

pavează cu ţipăt din cristale

în curcubeu diamant tăiş de lumină

irişii

dau delete privirii comune

nici pe sine nu se mai încape lacrima colorată

a pământului

uteru-i explodează cu stele 

aliniază altă ordine  

în sâmbur

şi-mbracă straie de phoenicşi