* Violettei Petre *
nu plouă iubite doar orizont
în implozii tastează în voluptăți târzii
visele alungate
accept pentru că doar
acceptarea
mai face umbră când trece
ținându-mă de braț dincolo de sinapse
în roca realului decartează
spaima de sine
schimbă pietrele din mână
nu-mi poți aduce sideful înapoi din perla carnivoră ce mă-nghite
clownii care-au fugit cu
piroanele refuzate de ziua jumătate adormită
și-au găsit refugiu în mine
carnea cianozată nu mai
putea înghite încă o înălțare
am informații clare nici
anterioarei nu-i găsisei piață de desfacere
despart cerurile iubite
înainte de-a li se scurge tot albastrul
în noaptea galactică
traversez câteva constelații
nu am timp îți iau coasta în
spate ca pe o cruce golgotele le comprim
în doctoria amară a înțelepciunii
(cândva trupul tău de humă
va fi pregătit să înghită infinitul)
adun și scad viețile în care
am umblat somnambulică
pe buza apocalipsei
înmulţesc pătratul merelor
amnezice extrag rădăcina pătrată a șarpelui
(un boua constrictor din
care țipă o galaxie)
și-mi rezultă o secetă plus
încă una
rămasă rest de la explozia
unei stele albastre
o secetă roșie ca un sânge
ce fierbe în arterele veșniciei
dau la o parte dunele din
pleoapă iubite
din oglinzi clepsidrele întind brațe de îndrăgostit
posesiv
declanșez potopul
supernovelor
vin să-ți fiu arcă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu