măsori distanța dintre stele
privirea-ți febrilă doar în
spate privește ești geamănul meu dar
nu ai curaj să pui totul
miză pe alb răvașe cu spaime sub prag îmi strecori
cu sărutul de iudă-n rucsac
zborul nu mai înalță văzduhul
cioplești obstinat în magmă
ca și în sângele gândului negocierea cu tine orbește
ca să pot citi runele
ratării nu mai scot pietrele drumului
sap în mine fără odihnă nici
o sete nu-ngrașă umbra lichidă
risipesc oglinzile carnivore
din care chipul meu periodic dispare o faleză rămâne pustie
pentru tine gleznele au
învățat să numere invers pașii timpului
nu mai întoarce pe dionis în
piele el nu bea vin de-ntuneric
albastrul își trage zăbranic
pe slova de ceruri
sabotor de nirvana
tot timpul rana pare că se
deschide ca un clown se vopsește tăcerea
picioarele se descalță de
tine
citesc silaba verde a vieții
la granița dintre anotimpuri
răsturnarea trufiei în
ochiul furtunii ridică noi poduri de sare
fără preaviz genunea trage
cortina
primadonă sau figurație
sunet de flăcări în
portative eterice scrie
rolul ne este cămașă
cel de nimeni văzut fixează
reflectoarele
respirația se oprește o
clipă
gongul începe să bată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu