nu-mi pasă
orizontul geme lezat în privire
vitrina lumii e mătuită
dezleg furtunile
deşerturile folosesc dialectul
albatroșilor
dragostea nu mai cerşește umil
secunda normalității
extrag rădăcina pătrată a
timpului
azurie
transpiraţia îmbrățișării
deapănă febrele pielii
desfășor piruete în glezne
în călcâi de genune își duce
ahile destinul
gheizere râd în artere
degete fără de umbră bat ritmic
în uși care ți-au încarcerat
spaimele
urzeala spațiului începe să gliseze
abis
mușcă
gura lunii flămândă
freamătă clorofile omoplaţii dorurilor
striați de voluptăți friabile
aripi de foc scrijelesc pe
sinapsele gesturilor
peceţi de veşnicie
flori de ruguri împodobesc
porţile de intrare
în atelierul fără greutate al
inimii
dalta ciopleşte în mine
chipuri
alesul
vulcanii argintează sub talpă
nopții
moire virgine
cină de taină aduce un
licurici
frâng pâine sacră
iubire
tuturor împart!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu